Sumar — Unitatea 6: Geto-dacii

Între Dunărea de Jos, Marea Neagră și Carpați a trăit un popor pe care grecii îl numeau geți, iar romanii — daci. Geto-dacii au construit dave, au crezut în Zalmoxis, apoi au unit triburile sub Burebista și Decebal — până când Traian transformă Dacia în provincie romană.

Cine erau geto-dacii?: Geto-dacii fac parte din marea familie a tracilor. Au locuit pe teritoriul dintre Dunărea de Jos, Marea Neagră și Munții Carpați. În scrierile grecești apar ca „geți”, în cele romane ca „daci” — același popor, aceeași limbă.

Contacte cu grecii și macedonenii: Din secolul VII î.Hr., geto-dacii întâlnesc civilizația greacă prin coloniile de pe litoralul Marii Negre: Histria, Callatis, Tomis. De la greci preiau tehnici metalurgice, monedă, roata olarului și idei de organizare.

Societate, dave și viață de zi cu zi: Societatea avea două straturi importante: tarabostes (sau pileati, cum îi numeau romanii) — aristocrația; și comati (capillati) — oamenii liberi, de condiție mai modestă. Preoții aveau un rol mare.

Credințe: Zalmoxis: Geto-dacii erau politeiști. Zeul cel mai important, legat de pământ și vegetație, era Zalmoxis (unii îi spuneau și Gebeleizis). Credința lor despre moarte e specială: cine „dispare” din lumea noastră se duce la Zalmoxis — de aici ideea de nemurire pe care o notează Herodot.