Sumar — Unitatea 7: Civilizația islamică

În inima Peninsulei Arabice, pe lângă deșert și caravane, apare în secolul al VII-lea o religie nouă: islamul. De la fuga lui Mahomed din Mecca până la orașele-califat Bagdad sau Cordoba, arabii unesc triburile, cuceresc pe trei continente și lasă Europei cifre, plante, moschei și idei.

Peninsula Arabică: unde începe povestea: Peninsula Arabică stă în sud-vestul Asiei: relief de deșert, oaze, triburi de pastori nomazi — crescători de oi și de cămile. În secolul al VII-lea, inima peninsulei e Mecca: oraș comercial și religios. Aproape, pe țărmul Marii Roșii, Yathreb (mai târziu Medina) e un centru agricol.

Mahomed și islamul: Mahomed e întemeietorul religiei islamice. Tradiția spune că îngerul Gabriel i-a revelat cuvântul lui Allah — iar Coranul (cartea sfântă) adună acea revelație. Islam înseamnă „supunere” în limba arabă; Coran înseamnă „recitare”. Ideea centrală: un singur Dumnezeu, Allah, plus precepte care reglementează viața de zi cu zi a credincioșilor.

Califii și cuceririle arabe: După Mahomed, conducătorii politici și religioși se numesc califi; statul e califat. Califii lansează cuceriri rapide în detrimentul imperiilor bizantin și persan, slăbite — se formează Marele Califat Arab. Expansiunea se face în numele războiului sfânt (jihad) și duce islamul și cultura arabă în Asia, nordul Africii și sud-vestul Europei.

Cultură și civilizația arabă: Califatul are orașe înfloritoare: Bagdad, Cordoba, Damasc, Cairo. Arabii avansează agricultura (dispozitive de irigat) și introduc în ținuturile cucerite plante noi: orez, bumbac, gutui, portocal, lămâi, cais, piersic, trestie-de-zahăr, fasole…